Ce este și mai ales ce nu este un contract
De multe ori mi s-a întâmplat să fiu rugat să mă uit peste diverse contracte pe cale de a fi semnate sau care erau deja semnate. Mi s-a cerut să le "traduc" din legaleză în românește, astfel încât omul să înțeleagă ce fel de acte avea sub nas. Și asta nu pentru că aș fi avocat, chiar nu sunt. Ci pentru că, datorită experienței pe care am adunat-o în toți anii ăștia am șanse mai mari să înțeleg despre ce e vorba. Din toate aceste discuții pe care le-am avut, mi-am dat seama că e mare nevoie ca oamenii din industria muzicală, mai ales cei care abia fac primii pași, să înțeleagă ce rol joacă un contract în viața lor profesională. Vă rog, în primul rând, să nu vă speriați! N-am să intru în detalii. Nu despre asta e vorba azi. Ci despre ideea generală, despre principiul pe care se bazează un contract, despre momentele când se recurge la clauzele din el și despre cele în care semnatarii lui uită că, într-un dosar sau într-un sertar, există o bucată de hârtie semnată de toți cei implicați. Hai s-o luăm încetișor, cu abecedarul. Ce nu este un contract? În primul rând un contract nu este o victorie. Dacă un artist a semnat un contract cu o casă de discuri sau un manager a semnat cu un artist, asta nu înseamnă că treaba-i gata și scopul a fost atins. Contractul este sau ar trebui să fie fix începutul muncii lungi și grele care să aducă, poate, în cele din urmă, victoria. Un contract nu este nici o înfrângere. Dacă la finalul negocierii simți că ești gata să semnezi un acord care e rău pentru tine, nu uita că nu te obligă nimeni să semnezi. Partenerul tău de negociere de azi este partenerul tău de business începând de mâine. Și dacă tu, în timpul negocierii, descoperi că omul din fața ta umblă cu fofârlica sau că nu înțelege ce e important pentru tine, astea-s indicii clare că e foarte posibil ca parteneriatul vostru să nu funcționeze niciodată. Ce este un contract? Un contract este un angajament a două sau mai multe părți, în funcție de câți oameni îl semnează. Acest angajament reglementează cam orice fel de activitate își poate cineva imagina. Fiecare din părțile care semnează un contract capătă, prin semnarea acestui act, niște drepturi și își asumă niște obligații. Apoi, după ce e clar pentru toată lumea ce are voie și ce n-are, ce promite să facă sau să nu, de obicei se stabilește ce pedeapsă încasează partea care nu respectă contractul. În funcție de contract, mai sunt prevederi care se ocupă de confidențialitate, forță majoră și alte chestii din astea plicticoase, dar obligatorii. Am să zic doar atât: carantina impusă de pandemie a fost forță majoră. După care o să vedeți la unele contracte un paragraf care spune că semnatarii admit că au avut șansa de a studia contractul înainte de a-l semna, că au avut chiar șansa de obține consiliere juridică și că au semnat în deplină cunoștință de cauză. Un fleac căruia nimeni nu acordă prea multă atenție, nu? Păi nu. Vorbim despre asta imediat. După care semnăturile și zici că ai scăpat. Dar nu-i așa. Pentru că, după contract, ar putea apărea niște chestii care se numesc anexe sau acte adiționale. Atenție, vă rog eu frumos! Știu că-i greu să te mai concentrezi la încă 3-4 paragrafe după ce deja îți vine să caști de să-ți trosnească fălcile după 'jde pagini de scriitură plicticoasă. Însă fix în apendicele, anexele și actele adiționale ale contractelor se ascund de cele mai multe ori cele mai importante chestii. Alea care, necitite cu atenție la vremea lor, s-ar putea să te facă să vrei să te dai cu capul de pereți. 1. Citește și înțelege ce semnezi. Întotdeauna. Noi, cei din industria muzicală, suntem oameni de acțiune. Noi facem evenimente, facem muzică, organizăm concerte. Noi nu prea citim. Ce ne trebuie nouă să citim? N-am să încep acum să țin...